Perfectiunea dezamagirii

Cuvantul de azi este: dezamagit. Nu, nu este o femeie, nu va mai exista vreodata asa ceva in viata mea, in caz ca va intrebati iar .. observ ca unele persoane se mira in continuare cand aud asta... clar nu voi mai da ocazia nimanui... de doi ani si ceva nu mai fac asta, nu insistati, nu e cazul...

Si nu este vorba de ceva anume... ci de o serie de lucruri adunate laolalta... sunt un perfectionist si nimic nu iese bine... orice lucru nou se pateaza si mie imi displace asta...un lucru pentru care, probabil, nu am sa fiu niciodata multumit.

Dupa multi ani de zile in care mereu am platit tot ce aveam de plata la timp, zilele astea am uitat complet de una dintre ele... si sunt dezamagit de mine ca am reusit contra-performanta asta.. Poate din cauza tuturor ocupatiilor mele, jobul unde nu imi iese totul asa cum vreau, firma care aduce mai mult stres decat bucurii, lipsa timpului liber si a unui timp bun de odihna... dar nu imi este caracteristic sa ratez ceva atat de important... sper sa nu se mai intample...

Dezamagit si pentru ca, neavand timp sa intru asa des online si sa fiu available, aflu acum ca din sutele de contacte pe care le aveam si din zecile cu care discutam mai des numarul lor s-a redus considerabil... cu ocazia asta vreau sa imi cer scuze acelor persoane ptr ca am abuzat de voi si ca v-am stresat cu prezenta... nu o sa se mai intample...

Si niciun plan nu se respecta, nimic nu e concret, asezat la locul lui si pus in ordine... toate se schimba neverosimil... nu ai cum sa te opui schimbarii uneori... si trebuie doar sa tii pasul... maine insa voi arde totul... si ma voi relaxa... sa nu ma cautati maine, nu veti da de mine...

Concluzia de azi? Oamenii sunt dezamagitori... si oamenii pot strica moralul unor perfectionisti... pentru ca oamenii sunt imperfecti si incapabili de perfectiune.. de aceea voi ramane un zeu suprem si nu vreau oameni in jurul meu care sa imi afecteze perfectiunea. Modestilor, la revedere!