Operatiunea: operatie #2

Iata-ma iar la macelarie... Dupa o incercare esuata luni, astazi, vineri, se pare ca va fi minunata zi... Trezit la 5 dupa doar 3 ore de somn, a trebuit sa ma misc repede si sa pun ultimele lucruri in sacosica, sa re-epilez zona pe care doctoricul vrea sa creioneze cate ceva si sa fac un dus lung, un dus placut, nu voi mai face cateva zile unul.

Mentionez ca acum sunt pe patul de spital...asteptand clisma numarul 1... Bine, nu acum, tu probabil citesti acum intamplari trecute de demult... dar daca esti nebun(a), te poti transpune in locul meu, iti sugerez sa iesi de acolo in clipele de durere.. ar fi culmea sa te trezesti la munca tipand ca te dor ouale de la operatie, mai ales pentru cititoare...

Revenind... Ajuns la 7 jumate aici m-am cazat intr-un compartimentut in care intra 3 persoane... Momentan ocupat de al vostru eu si de un tip pe nume Emilian, which is Moldavian de focsani la origine and he has a hot girlfriend, thing that is bad for Lele's sanity ... Mi-au luat din sangele meu zeitic si, spre surprinderea mea, nu mi s-a mai inegrit ecranul... Lucru interesant... De obicei eram luat la palme desi eu eram constient...

Apoi am stat la lift vreo 20 de min ca sa cobor ptr un ekg de 2 minute... Tre sa mentionez ca sunt 8 lifturi, dintre care functionau 3... Banuiesc ca ptr ca cele 3 aveau liftiere... Altfel ar fi mers toate... Ptr ca tehnologia este atat de avansata zilele astea incat lifturile tre sa mearga sub supravegherea liftierelor ... cine stie pe ce butoane ar fi apasat omul necunoscator in ale... butoanelor!

Update dupa cateva ore... mai multe... Desi asteptam clisma, se pare ca s-a sarit peste.. Chiar ar fi interesant de vazut cum se sare peste o clisma... Si ma trezesc chemat in sala de operatii...

Cu toate ca aproape tot personalul parea sa joace intr-un remake prost facut al primei operatii, fiind cam acelasi, numai anestezista cea sexy de data trecuta a lipsit, merg in sala de operatii unde stiam pasii...

Dar nu... ma intampina o dragutica pustoaica, usor miniona si cu trasaturi de chinezuta, si imi spune de procedura, riscuri, etc... Ma pune sa semnez niste foicele si apoi spuse ca ma pot dezbraca si ca pot lasa hainele pe scaun. Acelasi lucru l-am auzit la masajul facut cu o zi inainte... Numai ca...aici era super frig, iar Lele avea mici ..hmm..nu..avea mari tresariri.. Avea chef sa pape ceva de la chinezi.. Hehe..

Trecand peste... Pus pe taraba de exploatare, incep sa tremur de frig... Betadina lichida era rece rau, aerul conditionat parea sa fac acolo o temperatura mult mai rece fata de data trecuta... A trebuit sa primesc un algocalmin si un calciu inainte de operatiune, ptr a ma incalzi... Noroc ca a vazut chinezuta, manca-i-as ei limbuta...

Am tresarit la rahie.. Nu a mai fost o namila de brancardier ci unul mai firav.... Iar anestezista era parca mai tematoare... Sa nu mai zic ca pe la 6 eu nu ma dezmortisem si mi-era teama sa nu imi fi piscat vreun nerv...

Si incepe operatia... Metale taioase sau mai putin taioase sunt aruncate inapoi din actiune peste pieptul meu ce simtea tot...dar a fost ok... Nu mi-a mai amortit degetul, eram prea concentrat pe tremurat... Doctorul glumea pe seama tatuajului meu pe care l-a apreciat pe intreg sejurul, in fiecare zi in care m-a vazut...

A uitat, insa, ceva, in mod total intentionat in mine... Dar e ceva care ma va ajuta pe viitor din doua motive... A lasat o plasa in mine... Motivul unu - cand mai face vreun prieten caterinca de genul "vezi ca ai ceva in tine", le voi putea spune ca “da, am o plasa chirurgicala”... Si doi- reduce riscul de a o face din nou de la efort...hernia ma refer...

Adus in rezerva, ma incalzesc instant... Si adorm... Nud... Si pe spate... Hate that... Ma mai trezeste mama sa imi umezeasca buzele... Si mi se aduce aminte sa fac pipilic...
Iata cum iar nu puteam... Dupa 4 incercari in care i-am zis mamei sa se plimbe, caci nu puteam fac in plosca, pe orizontal si cu mama in the room.

A 5a oara reusesc o cinzeaca...chiar cand veni asistenta de noapte... Anyway, ma imbraca , ma ridic, ajung la baie, fac pipilic.. De atunci am repetat manevra de 4 ori deja... Zici ca am prostata acuta... Culmea e ca... Nu am baut nimic... Doar 4 perfuzii de glucoza.. Oare ele se elimina prin urinica? Ciudat...

E 12 acum.. Si nu am somn, si e plictiseala... Si maine s-ar putea sa pot merge acasa, imi doresc enorm lucrul asta... Si ptr mine si ptr mama care se chinuie pe un pat langa mine... Si va trebui sa o retrezesc sa ma ajute iar sa ma ridic... Pipilic time... Revin maine...

Dimineata devreme, vine domn doctor in vizita.. se uita la operatie, impreuna cu tot cortegiul, comenteaza 2-3 minute despre tatuaj si pleaca... ultimele spuse fiind “luni acasa”... iar eu in mintea mea am zi “(sa-ti...) multumesc (...o asistenta)!” ... ca sa nu zic altceva, bineinteles.. vroiam acasa...

In seara aia am fost la baie mai des ca un bolnav de prostata ce tocmai a mancat un pepene rosu si l-a stins cu bere! Dar a fost bine ca am putut... cocosat insa foarte rau... asistenta mi-a zis a doua zi sa merg mai “fudul”, ca un domn... dar nu puteam... motivul?

Simplu... motivul era usor de inteles... nu ma durea operatia cat ma intepa zona fix dintre cusatura interioara si los testiculos... de ce oare? Pentru ca s-au schimbat atatea asistente cat am fost acolo incat fiecare se grabea sa isi termine tura si sa scape... cred... au facut 2 greseli cat am fost acolo:
1) Nu mi-au facut clisma... a trebuit sa suport gaze si apasari in jurul operatiei pana luni dimineata... cand am reusit sa am scaun...
2) Nu mi-au pus gheata sub testicule, riscand sa mi se invineteasca si sa patesc altele... in plus, provocandu-mi durerea ce ma facea cocosat.
De-abia sambata seara mi-a spus urmatoarea asistenta sa pun gheata, ca nu e prea tarziu si ca imi va face bine...

Motivarea celorlalte asistente a fost “e tanar, n-avea nevoie nici de clisma, nici de gheata”... s-a uitat la fata mea, a zis “uh, zeu de 22 de ani, ia-ma acum! No ice for you! Only heat!”... nevazand insa ca in buletin arata aproape 29, batran si, daca eram un zeu normal, cu copii... tre sa fim cinstiti acum, corpul meu nu mai functioneaza ca la 18.. trebuie lucrat cu el.. la 18 ani daca ma atingea o fata sexy pe degetul mic de la picior, loveam masa cu Lele... acum, lupte frate! Asa si cu raspunsul terapeutic si self-preserving al corpului meu...

Oricum, cu gheata mi-am revenit usor usor... altfel eram si acum acolo.. in acelasi pat ce mi-a rupt/omorat/distrus spatele... noroc ca le-am zis.. ca altfel nu stia niciuna... si acum stau cu gheata pe omletuta... sunt nebun, asa imi place mie omleta, rece!

Pe la pranz insa, inca sub efectul solutiei Ringer,( geniala, vreau si acasa), fara dureri, stateam si ascultam Metallica pe gadget-ul numit telefon... si vine domnisoara prietena a colegului meu... nici el nu era rau, Teo, my cousin, a venit in vizita sa-mi aduca si, dupa ce a plecat, mi-a dat mesaj cu “cam bun colegul ala al tau de camera”...

Sa va descriu aceasta fiinta.. nu, nu pe Teo.. ci pe amica individului... individ care acum e prin operatie, as we speak.. sau pe acolo... de o saptamana nemancat si bagat in operatie... sucks... ii tin pumnii... asadar... tipa... o camasuta alba semi-transparenta... nimic pe dedesubt.. nasturi pana la nivelul sanilor, nu mergeau mai sus... ea, aplecata usor peste al ei prieten... nurul drept al sanisorilor ei aproape inexistenti dar atat de sexy, se lovea peste irisul meu, eu, acelasi eu, ce nu putea sa nu se uite, era ca un cadou, trebuia sa il deschid, sa profit de el... a fost o imagine extrem de placuta.. plus ca tipa avea o voce semi-ragusita... atat de sexy de zici ca era obeza de 150de kile de la *222 ... so... this was the best thing that happened while in the hospital! Si totusi, si cel mai rau... te simti usor impotent sub anestezii si calmante...

Anyway... a venit sambata seara.. si simteam o plictiseala maxima.. mai postam pe facebook, dar nu puteam sa fac nimic funny ca sa nu izbucnesc in ras... oricum nu era lume, toti la distractie... nu ca mine... dar n-ai ce sa faci... stai si rabzi sperand spre zile mai bune...

Am primit o multime de mesaje ... de la persoane de la care nu ma asteptam... si persoanelor ce nu au primit raspuns de la mine sau carora nu le-am putut raspunde la telefon, le multumesc ptr interes, din diverse motive insa nu am putut raspunde.

Duminica dimineata inca simteam mici dureri in aceeasi zona... am pus imediat gheata si m-am calmat... tre sa spun ca m-am dat singur jos din pat in noaptea aia.. doar o data am mers... atat am avut nevoie... si am mers singur.. eh, a doua zi dimineata, a venit al doilea doctor, s-a uitat la operatie... l-am intrebat daca pot sa plec acasa si a zis sa mai stau o zi... depressed a little, am mers sa mi se schimbe bandajul si am aflat “inside information”... cum ca pot pleca pe propria raspundere , cum ca pe coleg nu il va opera decat abia luni, reusind sa il calmez si pe el...

Apropo de bandaje si de procedura... a fost Lele vazut de atatea ori si niciodata folosit incat sunt usor dezamagit de rationament... inainte cine vedea folosea... si se marea numarul in text documentul meu care tine evidenta... ar fi trebuit sa plusez vreo 20 in situatia de fata.. si nimic.. la naiba, tot la 101 sunt! Si voi face pauza o perioada, spre a nu strica dragutii centimetri... ah da, am mai pus 7... nu-mi ajungeau cat era jos si in 2 ani am mai plusat 14 cm, se mai pot numara clar inca 14 in plus in doar 2 anisori..asta da marire!

Si a fost ok, dupa ce mi-a pus o interminabila ultima perfuzie ce a tinut cam 2 ore ptr ca nu vroia sa curga mai repede, mi s-a putut scoate oribila branula, ce inca ma doare si ma va durea cateva zile... m-am imbracat si am putut pleca...

Ce eliberare! CHILOTII! Ce eliberare! Uh... ce bine e sa ai iar testiculele ridicate si sa nu te doara cand mergi... banuiti de ce, nu? Fiind inflamate atarnau si trageau de operatie, de asta ma durea, de asta tin gheata, sa se desumfle... cine a inventat chilotii a fost un geniu ce sigur a avut hernie!

Am uitat sa mentionez fabuloasa mancare ce am primit-o in spital... vineri nimic... sambata ceai.. ceai care era de fapt echivalentul unui plic de ceai lasat 2 secunde in apa fierbinte si apoi scos... sambata seara putina supa... eh, supa... hmm.. cum se face supa la spital: varianta 1 – se iau vasele murdare, se trec printr-o apa, se strecoara, se livreaza pacientilor echivalentul a 2 paharele de cafeluta; varianta 2- se fierbe o ceapa, se fierbe apa, se lasa echivalentul aceluiasi plic de ceai in apa fierbinte timp de 5 secunde de data asta si apoi se arunca ceapa un pic, se amesteca de 2 ori si se strecoara... propriu-zis, supa era aproape...hmm.. oarecum aproape atat de consistenta cat un ceai normal...

duminica dimineata, pe langa minunatul ceai, pe care nu aveai cum sa nu il bei, pentru ca era cald, si, fetele cunosc, ce e cald tre sa ajunga pana in stomac, am primit si 2 felii de paine pe care s-a aruncat o lingura de branza de vaci... apropo... de ce e branza de vaci? Telemeaua de vaca este branza de la o singura vaca? Iar branza de vaci e asa uscatica si moleculatica ptr ca e de la mai multe vaci si nu se realizeaza consistenta telemelei din cauza incompatibilitatilor de ADN a multiplelor vaci?!?

Am vrut sa ma rezum la 2000 de cuvinte, dar am depasit deja... anyway, sunt bine, inca viu, inca traiesc, inca o sa mai fiu pe aici sa va fac zile amare si nopti minunate... nu aveti ce face, dar daca aveti ce face, nu ezitati! Dupa atata durere suport orice... bine, nu chiar orice... sa nu exageram.. prefer, in continuare, pistolul oricarui alt rau... so just do it if you can! Haha... si atat.. ca daca mai bag un ha m-ar durea operatia...

Va las, azi ma joc pe pc, dupa atata timp... maine incep sa lucrez la diverse lucruri ce le-am lasat in urma de atatea luni... v-am lasat ! Mult succes si sper sa nu aveti vreodata nevoie de o operatie!

PS: Ai avion? Nu? Saracule!