FUBAR

Foarte cald... asta ar fi topicul zilei... cand la ora 11 sunt deja 30 de grade afara nu te mai poti astepta ca ceva bun sa se intample in acea zi... Iarasi mi-am terminat tertipurile de dimineata.... si, iarasi, nimic special... aceleasi nimicuri, aceeasi trecere inutila de timp care va duce la ceea ce am anticipat de peste un an de zile...

apropo de lucrul asta... ma intorceam alaltaieri dinspre piata si am zis sa ma duc la magazin inainte de a merge acasa... trecand pe langa scara blocului m-a trecut un fior... si instant mi s-a pus un nod in gat si am inceput sa respir greu.... genunchii mi s-au inmuiat si imi venea sa lovesc ceva... am avut sentimentul pe care il am mereu cand trec pe langa eroii revolutiei... nici nu stiu cum sa il descriu desi gandul la el ma face sa il am chiar si acum... este acel sentiment ce zice "am stat aici si am avut niste ani super frumosi".... sentimentul asta l-am avut cand am trecut prin fata scarii mele ... desi inca stau aici... acum un an, imediat cum m-am mutat si am primit vestile profesionale tragice am anticipat momentul asta... si iata-l ca va veni... uimitor cum am venele in flacari in momentul asta...

cert este insa un singur lucru: in 3 saptamani va trebui sa iau o decizie majora... o decizie ce va influenta tot ce ma inconjoara... va trebui sa iau toate elementele in considerare si sa vad ce solutie pot gasi... insa este un moment ce il voi tine minte mereu.. este momentul in care am incercat sa imi rezolv toate de unul singur si am esuat...

decizia de a pleca dintr-un loc perfect, un loc in care mi-as fi dorit sa stau cat mai mult timp si care sa fie punctul stabil ce ma va ajuta sa cresc, sa urc, sa ma realizez cumva... in schimb, am facut exact inversul... am involuat, am inrautatit totul si nu vad nici azi o lumina la capatul tunelului...

imi pare rau, nu de mine, caci, intr-un fel sau altul, mi-am pierdut toate asteptarile de la viata... insa... imi pare rau de Missy... sunt responsabil ptr ea.. si ma simt nevoit sa ii schimb stilul ei linistit de viata.... si multi dintre voi imi sugerati sa am o relatie, o familie... cum as putea sa am asa ceva cand eu nu voi mai fi in stare sa am grija de o pisicuta? cum? multi dintre voi mi-ati vorbit la genul "eh, ai tu timp", "te asezi tu candva", "intalnesti tu pe cineva", "nu e timpul pierdut", "iti vei schimba parerea", "imposibil sa nu te insori", etc, etc... uitati insa un aspect... caracterul... chiar daca as fi fost un om normal si as fi avut o viata normala, stiti voi: un loc unde sa stau, un job, o masina, un hobby, o relatie buna cu oamenii, tot nu as putea sa mai am in prezenta mea un suflet... ce parere o avea Missy despre mine, despre cel care sunt acum? cu ce sa mai am grija de altcineva cand eu nu mai pot avea grija de mine?

ca sa nu mai zic ca momentan singura solutie ar fi sa ma intorc acasa la mama... intr-un loc in care nu am stat niciodata... ar fi cea mai mare infrangere personala... cea mai mare palma pe care as fi putut sa o primesc vreodata... sa ma intorc si sa gandesc: "n-am reusit"... dupa 10 ani plecat, am revenit.. si n-am facut nimic... acelasi 0 care eram cand am plecat la 18 ani de acasa sa imi gasesc drumul...

atunci insa aveam varsta de partea mea... acum am niste ani, trebuia sa am alte lucruri de partea mea.. si nu am... nu eram operat, nu aveam o hernie deranjanta ci doua fara probleme, nu aveam kilograme in plus... acum ma lovesc de tocurile de la usi caci senzorii mei receptivi nu stiu ca eu m-am marit... am plecat cand aveam 55 de kg si ma intorc dupa 10 ani cu 75... "ce ai facut in 10 ani?", spuse reporterul? "am adunat 20 de kg", zise andrei micutz, felicitat apoi de reporterul numit viata....

mda.. si mai sunt 3 saptamani de gandire... de gasit solutii... sunt deja satul... nu am gasit solutie in atata timp si sigur nu voi gasi acum... desi inca fac tot posibilul sa gasesc... imi vine sa imi iau campii (sau macar terenuri ultracentrale)... trece vara si pot spune clar ca a fost cea mai saraca vara pe care am avut-o vreodata... si cand zic asta nu ma refer la bani.. desi si acolo e cazul... ma refer la tot... la fapte, la realizari, la lucrat, la succese, la cunostinte, la bucurii, la vesti bune, la distractie, la tot... pana si la discutii si sociabilitate... ma trezesc purtand discutii cu mine insumi si apoi ma opresc cu "fuck, iar vorbesti singur! stop!", spunandu-mi tot cu voce tare si privind mirarea din ochii lui Missy...

si nu mai cer ajutorul nimanui... am inceput sa urasc lumea ... pentru ca este neserioasa... pentru ca niciodata cand ti se spune un lucru nu ramane asa... toate se schimba miraculos peste noapte... si da, ma refer la voi, toate persoanele cu care am discutat despre colaborari, toate persoanele care se prefac ca momentan colaboreaza cu mine, toate persoanele care mi-au promis ceva si apoi s-au facut ca ploua pe canicula... si probabil mai sus v-ati intrebat de ce sunt insociabil... ca n-am un hobby... si de-aia.. nu? nu... mda.. poate, pana la urma, undeva sunt scrise scenariile... si la mine era scenariu european, fara happy-end... va las voua finalurile hollywoodiene...

ps: fubar = fucked up beyond all recognition ... nu-i asa ca mi se potriveste ca o manusa?