vineri, 12 martie 2010

Tiparul personalitatii

Exista un tipar in tot ceea ce facem... acest tipar arata cine suntem cu adevarat, ce calitati acceptam, ce lucruri acceptam si ce evenimente putem accepta in paginile fiecaruia dintre noi... pe masura ce timpul trece observ ca majoritatea lucrurilor nu se schimba... daca la 18 ani le consideram copilarii, ei bine, se pare ca nici dupa aproape 10 ani nu dispar... si spun asta cu multa suparare...

Sunt lucruri minore dar foarte sacaitoare... caci de fiecare data cand ceva major s-a ivit de-a lungul timpului am luat mereu o decizie potrivita situatiei... insa lucrurile astea mici sunt atat de evazive incat nici nu iti dai seama cum s-au strecurat printre pixelii pozei zilei si printre aceia ai albumului cu poze numit viata... si este extrem de enervant faptul ca nu le poti prinde si extirpa, modifica sau realoca o valoare.

Cum poti sa iti impui sa fii intr-un fel si apoi, dupa ani si ani, sa ti se dovedeasca faptul ca acel "caracter" nedorit din tine inca traieste?

Ar trebui sa exemplific unele lucruri... altfel iar ma inteleg doar eu (desi poate asa e mai bine si asa a fost mereu pe meleagurile mirifice ale blogului de fata.. sau asa ar fi trebuit.. cred ca C4 este blogul ce mi-l doresc... iar asta e doar caracterul nedorit.. there you go, un fel de exemplu.. greu de inteles insa...) si am sa exemplific cu bune si rele...

Exemplu 1: Tanar fiind, in relatii cutreieram... si tot tanar si nestiutor fiind, am intrat in ele cu frica de a nu fi inselat... si banuiesc ca am fost... si cum dupa primele 2 relatii, una in care sunt indecis si alta in care sunt convins de infidelitatea respectivei, nu am reusit sa capat o anume incredere in "persoana aleasa", am decis sa arunc acel om gelos si posesiv undeva departe si sa il sinucid prin propria vointa. Am crezut ca am reusit... Greu de suportat faptul ca, spre sfarsitul ultimei relatii, imi batea la usa nenea acela pe care il credeam dus... Si mai greu de vazut cum a aparut in cadrul unei relatii non-relationale si non-amoroase... Am observat insa un lucru.. vodka il ineaca si il duce departe de mine... o sa ziceti ca nu e bine sa fac asta si ca sunt un betiv... nu am sa neg asta daca ati spune-o dupa ce m-ati vedea comportandu-ma ca unul...

Exemplul 2: Minciuna... cred ca daca as face parte dintr-un anume grup ar fi acela anti minciuna... mi se pare un lucru atat de urat... prefer un adevar rau decat o minciuna buna... si mai de preferat ar fi un adevar rau spus intr-un fel amuzant sau incurajator... Consider insa minciuna a fi una din relele Pandorei... am pus punct unor relatii si prietenii din cauza minciunei... a fost un lucru rau pentru ca una e sa vrei sa fii singur, alta e sa devii singur din cauza unor principii... am renuntat un timp la a apela la distrugerea socializarilor si am preferat sa inchid ochii... insa anul trecut mi-a aratat ca nu merita .. si ca , uneori, tre sa pui si unele puncte unor lucruri deja stinse... atunci cand sunt mintit, persoana care o face nu mai inseamna absolut nimic....

Exemplul 3: Este legat direct de jigniri si de a fi judecat gresit... acum cativa ani am printat unele lucruri intr-un loc unde cineva m-a vazut si parat crezand ca vreau sa fac rau acelui loc... bineinteles, am fost alungat... am incercat sa justific dar degeaba.. mai mult de atat am fost amenintat cand i-am urat sanatate si fericire bebelusului respectivei sefe, crezand ca i-l amenint eu... Sunt unele lucruri pe care nu le pot face... acela de a ma certa, spre exemplu... iar persoanele care ma jignesc pe nedrept si ma judeca gresit nu mai pot fi privite in ochi de mine, nu mai pot schimba o vorba cu mine din cauza ca imi este mie rusine pentru ele... si un timp am reusit sa dau mereu replica cui am putut.. si sa tin piept si sa jignesc si eu si , astfel, sa castig discutia recuperandu-mi dreptatea... si iarasi, e un lucru pe care nu il mai pot face... si, inevitabil cedez si ma recunosc infrant pentru a nu scoate alte mii de discutii...

Cu un glont in spate stau acum.. si ma gandesc la cum toate lucrurile revin.. la cum roata se invarte si de sus ajungi jos si iarasi sus... banuiesc ca totul depinde de cum savurezi si momentele de sus dar si pe cele de jos... E rau insa cand incep sa te bantuie mai multe lucruri din trecut dintr-o data...

Si totusi, mai poti sa fii un zeu suprem si un om modest cu trairi normale atunci cand iti impui sa nu fii gelos, cand nu infrunti minciuna si cand nu iti aperi onoarea si dreptatea?

Oare e atat de rau sa las acel caracter sa iasa, sa fie o parte din mine, sa ma completeze?

Implinesc 28 de ani anul asta... Oare astia 10 ani, in care eu m-am descurcat mai mult singur, m-au facut cumva sa omor o parte din mine de care chiar sa am nevoie?

Si revin cu o intrebare existentiala... oamenii cu IQ scazut si fara perspective si care nu au o parere clara sau isi schimba gandirea si deciziile de la luna la luna, cum se face ca ei, tocmai ei, au cel mai mare noroc de a reusi si de a fi fericiti?

Am fost facut "prost" (de un multiplu de ori zilele trecute) ptr ca am avut o parere personala ... Doamna si domnisoara, daca eram prost, acum eram fericit... !

Mda... e clar... sunt un zeu suprem cu dorinte de om modest si care da universul pe un orizont mic dar la indemana si accesibil... Multam de citire... articol adaptat de pe C4...

4 comentarii:

  1. Nu ai fost facut prost de un multiplu de ori ai fost facut de 2 ori dupa care ai insistat si am simtit nevoia sa iti zic de fiecare data cand ai fost prost (mi-ai mai aratat si inainte treaba asta dar am zis ca este mai bine sa fiu diplomata si sa tac). Plus ca daca stam sa o luam logic nu te-am facut eu te-a facut mama ta. problema este ca in continuare lasi impresia asta. eu te rog sa scrii despre alte lucruri interesante din viata ta, nu despre mine k nu o sa intru aici de fiecare data cand scrii ca sa dau explicatii celor 2 cititori ai tai.

    RăspundețiȘtergere
  2. ...lasand la o parte subtilitatile vizibile de la o posta din articol, altceva imi sare in ochi predominant. Faptul ca nu esti un zeu - ci doar un tip modest (dealtfel) nu iti permite sa imi intorci vorbele asa cum ti se nazare tie - asa incat nu incerca sa profiti de faptul ca eu am incheiat o discutie intr un mod amiabil ca sa faci din chestia asta un articol la tine pe blog. Eu, repet, nu te am facut nicicum - ci doar am incheiat o discutie care nu ducea nicaieri, in care eu venisem cu argumente si tu nu. Si da, "domnisoara" din mine continua sa sustina ca este o idee buna sa emigrezi si "zeul suprem" din tine imi va dovedi contrariul ramanand aici si fiind - asa cum stie el mai bine - artagos si certaret.
    O zi buna iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  3. Pentru o secunda zeitatea mea a presimtit ca cineva l-a facut certaret ( ma citez "Sunt unele lucruri pe care nu le pot face... acela de a ma certa, spre exemplu")... dar m-am inselat, a fost doar o presimtire.. magnetismul din planeta banuiesc.. ala de la poli se pare... apropo de presimtiri, aveti de gand sa lasati articolul asta cu 0 COMENTARII ?!? ma rog, 1 comentariu acum ca am intervenit eu... huh?!? >:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Am citit articolul tau si vreau sa iti spun, cu gramul de nebunie pe care il posezi ( sa nu intelegi la propriu acest cuvant) dai sensul unei stari prin care tu reusesti ca om sa iti educi si sa iti retii temerile pentru
    a te concentra asupra misiunii care este insasi viata, cu gandul de a razbi.Felicitari Andrei,tiparul ales de tine, modul de viata mi se pare unul formidabil.

    RăspundețiȘtergere

A apărut o eroare în acest obiect gadget

© Micutz @ 2007-2010