Neagra-Alba

Iata-ma azi, 1 iulie, scriind una buna si una rea... Chestie tare... sa va povestesc patanii ciudate petrecute cu ocazia sf. petre... sa mentionez insa ca era deja trecut.. si eram deja dupa 12 noaptea... dar nu conteaza...

eram la bloc.. la o cafea... si trecea verisoara mea, Petreia aka Parker, prin zona.. bineee, Teo... trece Teo prin zona si ma suna sa merg si eu sa dea un cico de ziua ei... zic ok.. trecem sa las si eu mancarea acasa... o las... si... mergem spre unirii... ajunsi acolo constatam ca amica si colega ei de munca, Andreea, nu se afla nicaieri si nici la telefon nu era de gasit... Insistand la telefon a raspuns si a venit cu un mare buchet de flori la masina... si am plecat spre Lipscani...

Acolo.. o multime de oameni si terase... si ne-am decis sa ne asezam la o terasa pe acolo... se numeste Historia sau ceva de genul... predestinat nume... oprim o domnisoara cu sort si ii cerem un meniu, moment in care ea, mirata din cap pana intre picioare spuse: "meniu?!?!" ... ma rog.. ne-a adus unul... dar inutil.. intrucat din cele 10-14 marci de bere din meniu aveau doar 3 pe stoc... ar fi trebuit de atunci sa plecam... erau 2 semne cam mari...

Eh, fetele au cerut tipului ce ne-a adus sucurile un foc... iar el a spus ca nu are... drept urmare... fetele au facut drumuri dese catre "vecini" sa imprumute o flacara... la un momendat vine langa noi un baietel ce imi ajungea pana la brau, tiganel dar frumusel si ne cere un ban... eu eram obisnuit sa le cer eu 1 leu si daca ei imi dadeau, le dadeam apoi mai mult, 2-3-5 lei... eh.. situatia si starea mea glumeata m-a facut sa ii spun "du-te si fa-ne rost de o bricheta si iti dau un ban"... saracutul copil nici nu a stat pe ganduri (era ca mine in anii buni in care reactionam, nr: vezi mai jos) si a tulit-o catre o alta masa sa ceara bricheta... oamenii de la masa aia s-au uitat si ei mirati cum baietul vine la noi la masa, cum ne inmana bricheta, cum isi incaseaza rasplata si cum astepta constiincios sa ii dam inapoi bricheta sa o duca vecinilor... m-a uimit si imi confirma faptul ca generatiile ce apar sunt din ce in ce mai inteligente si au un foarte mare potential, daca vor fi crescuti cu grija.. si imi aduce in evidenta ca regretul meu ca nu voi avea niciodata o fetita e dublu, intrucat as fi vrut in acel moment si un baietel ca el...

Mergem mai departe de acel moment hazliu... incepe ploaia... geanta lui Teo Parker pe jos, cursuri inauntru, se udara un pic si nu din cauza emotiilor ci din cauza siroaielor de apa ce curgeau in panta in care stateam... In fine... terminam noi sucurile... era deja 2 jumate cred... si trece un (posibil) ospatar pe langa noi, face 4-5 pasi mai incolo de noi, brusc se intoarce si se indreapta catre masa noastra (mentionez ca paharul meu si al Andreei erau goale iar sticla de Pepsi la fel de nuda si scrumiera era full) si, cu degetul aratator maxim intins si mana formand o linie complet dreapta, indica spre sticla aceea de Pepsi si zice "pot sa iau asta?" ... la care, noi, complet uimiti ca a zis doar de acea sticla si de pahare si scrumiera nimic, am inceput sa bolborosim usor cuvinte gen "da", "ok", "uhmmm", "mhm", "da da", "poti"... cu o miscare sigura si clara prinse sticla si fugi inapoi catre bar... ne-a bufnit rasul dupa primul lui pas catre bar si primele priviri mirate ce ni le-am aruncat unul altuia... nu ma intrebati care a fost faza, nu stiu... si nici nu cred ca voi afla vreodata...

Am mai stat un pic de vorba in ideea ca puteam lua nota imediat ce vine un ospatar in zona noastra... ei bine, nimic... cam 20 de minute am stat sa fluieram, pasaim, sa ne cerem scuze, sa ii intrebam daca ne aud.. si nimic... andreea face 2 drumuri catre bar... nimeni acolo... nu mai aveam rabdare... Iata-ne insa stand degeaba... si ne facem curaj, ne ridicam si plecam.. prin fata barului unde, culmea, tocmai erau 2 insi acolo inauntru, noi pe afara... ne tot uitam si ne asteptam sa vina vreunul sa ne ceara explicatii... ei bine, nimic... am inceput sa radem, sa facem caterinca gen: "la naiba, trebuia sa si mancam"...

In fine... am baut gratis.. apa... de fapt am luat un fresh de portocale dar.. de fapt si de drept era o apa plata in care probabil a fost inmuiata o juma de portocala... Si nu stiu cum veni vorba de shaorma de la dristor... serios n-am zis eu.. doar ce imi luasem varza si fripturica acasa... si... am mers la dristor.. unde nu dau cartofi gratis, unde nu au rosii dar unde, la foamea mea, shaorma mea mixta a fost absolut delicioasa...

Si iata cum dam sa plecam... dam de cheie sa plecam... dar magicul Golan nu vru sa porneasca... deschid capota... misc borne... nimic... sa o impingem... imping eu cu Andreea... nimic... nu porneste.. nici a doua oara... le las pe fete sa impinga si dupa vreo 2 incercari, o ia din loc... tin minte cum Mocutza ma uimea ca are probleme mereu... dar iata ca si loganul nou ajunge aproape de inaltimea unei masini fabricate si proiectate acum 23 de ani! Suntem pe drumul cel bun... ah nu, nu tara.. eu cu Teo Parker si Andreea, careia i-am uitat pseudonimul... o lasam pe ea acasa, ma lasa Teo la Mocutza, ajung si eu acasa si gata.. finalul peripetiei de sf petru...



Trecem la partea cu feeling a blogului... partea in care va spun ca imi pasa din ce in ce mai putin... despre ce? despre tot... totul e o minciuna, o inselatorie, o vrajeala... vorbe spuse in vant... aruncate la trecerea vremii... ca sa nu mai fim plictisiti... nu conteaza ca cineva asculta si vrea sa faca ceva... oricine crede orice vrea... asa ca.. de ce sa nu le spunem ce vor sa auda... si apoi ... ce mai conteaza? nimic nu mai conteaza... nu intelegeti? fuck off! eu trebuie sa inteleg! nu va convine? exista un X mare in coltul dreapta sus al ferestrei... push it and go away! asta e partea mea preferata a blogului.. partea care nimeni nu o citeste cuvant cu cuvant... partea in care se citeste prima propozitie si apoi ce sare in ochi...

E 1 iulie si... nu mai sunt disponibil... statusul meu actual este "drinking problem in progress" ... si poate ca nu am baut destul... poate ca mai trebuie... tre sa pun ceasul.. maine am o indatorire... o chestie promisa de vreo 3 zile... si eu nu dezamagesc lumea care conteaza pe mine... dar nu o sa mai fiu atat de "indatorat" de acum incolo... vrei sa iti fac o favoare? cauta-ma peste 10 ani ... sper sa nu ma gasesti !

Y yo busco me busco y no me encuentro... daca pana acum imi stiam calea... acum nu imi stiu nici aleea... imi trebuie o harta mai mare si mai acurata decat google maps... un GPS mai bun decat cel de la NASA ... si un computer cu multi terahertzi sa imi coordoneze cele doua instrumente... poate cand se vor inventa imi voi gasi iar drumul... sunt pierdut... dar nu conteaza... s-ar putea sa fi fost de mult pierdut si sa nu imi fi dat seama pana acum... sau sa nu fi vrut sa realizez asta...



Exista insa niste pietre de temelie aici... niste date atemporale care conteaza doar pentru mine... sunt lucruri atat de personale incat nici n-o sa va pese... "iar vorbeste asta tampenii" zici acum... asa este... tampeniile mele... care au mers ok atata timp... si acum nu mai merg... de ce ar mai merge? nu e de ajuns totul?

Poate ca niciodata nu mi-a pasat de nimeni... sau poate ca mi-a pasat asa cum credeam ca tre sa ii pese unui om... un zeu suprem care a vrut sa traiasca exact ca un om clasic, modest si care sa nu iasa in evidenta nici foarte in plus nici prea in minus... nu trebuie sa fiu nici cel mai bun dar ma asteptam sa nu fiu nici cel mai rau...

E ciudat... pentru ca sunt vazut in atatea feluri incat incep sa cred ca sunt format din mai multi oameni... si tu , dnule Marinescu, ziceai ca esti nebun?!.. uita-te la mine acum... de ce? pai.. vad niste ochi albastri care nu ar avea incredere sa stea in aceeasi camera cu mine, singuri cu mine, niciodata... vad ochi caprui care n-au crezut ce le-am spus vreodata... vad alti ochi caprui ce ar fi vrut sa ma vada spunand alte lucruri decat ce am spus dar n-am putut sa imi creez intentionat alta identitate... vad ochi verzi ce nu ma vad deloc un barbat ci un copil... vad ochi caprui care ma judeca chiar acum... vad ochi caprui care sclipeau la un moment dat si acum ma vad amicul perfect... vad alti ochi caprui si chiar si unii albastri care ma vad un om perfect... vad ochi verzi care ma vad o legenda... si totusi... e doar un Micutz... de ce il vedeti toti diferit? este probabil mijlocul tuturor viziunilor voastre...

Ziceam de datele alea importante si m-am pierdut... iarasi...incepe o noua jumatate de 2010... am sperat sa fie mai bun anul... nu-l vad inca... vad un 2009 bis... ei bine... sa luam datele pe rand, sper sa mi le reamintesc pe toate:

- 7 luni jumate de cand nu mai fumez
- 2 luni jumate cat inca mai am unde sa locuiesc
- 1 an de la operatia mea de hernie
- 4 luni de cand incerc sa gasesc un job normal
- 1 an aproape de cand m-am mutat
- 1 an de cand totul merge financiar in jos
- 1 an de cand am inchis o locatie functionabila de 4 ani
- 1 an si 6 luni de cand nu mai am o relatie si o viata intreaga inainte

Sigur mai erau... nu imi vin acum in minte... Important e ca de atata timp nu fac nimic si nu iese nimic productiv.. iar vestile fantastice ar fi bune doar de ar avea un lucru negativ in fata in asa fel in cat sa se produca dubla negatie, dublul negativ, ce ar duce la un pozitiv...

Chiar as vrea sa vad un lucru pozitiv intamplandu-se in luna iulie.. doar asa de curiozitate... Este ca o provocare... pentru ca atat mai pot face... in rest nici nu merita reactionat... Cand un dezastru se intampla in jurul meu in trecut, era acel lucru care arata exact cat calm am si cu cat rationament pot actiona in caz de nevoie... acum? acum orice intamplare imi arata cat de putina rabdare mai am... paharul meu care astepta ultima picatura e acum scufundat si nu poate sa iasa la linia de plutire...

Explicatie: e foarte ciudat cum am reusit sa scriu intai neagra si apoi alba... chiar merita sa pun invers titlul din cauza asta... so.. neagra-alba!