sâmbătă, 3 octombrie 2009

Remember (who you really are) !

Ieri a fost o zi foarte buna si extrem de dificila... in mare, tot ce am vrut sa fac, am facut... mult de munca , multe lucruri rezolvate... pana pe seara chiar am crezut ca a fost o zi fantastica. S-a racorit ceea ce inseamna ca atunci cand ma va durea operatia chiar se va schimba vremea, deci am un meteorolog de serviciu... si apoi a venit intunericul...

Intuneric ce a inceput cu un telefon... nu va chinuiti, nu o sa va dati seama cine m-a sunat... Insa acel telefon mi-a aratat ca zeul suprem are din ce in ce mai putine puteri... mi-a aratat ca aveam de facut niste lucruri ce nu mai am cum sa le fac... planul zeului suprem a fost dintotdeauna sa ii faca pe toti ceilalti sa fie fericiti, bucurosi si zambitori... zeul si implinirea lui n-au contat niciodata... si e foarte greu sa digeri un asemenea telefon care, involuntar, iti demonstreaza ca nu ai reusit... mai ales cand e vorba de oameni dragi tie... foarte aiurea sa fii zeu suprem si apoi sa ti se taie genunchii la auzul unor vorbe, sa inghiti in sec cand ti se povesteste o situatie in care nu ai puterea sa intri si sa rezolvi... dar am incercat sa trec peste... un dus fierbinte si am incercat sa nu iau in seama...

Si apoi am iesit sa pap cu cativa dintre prieteni si... dupa ce am ajuns acasa la pisicuta mea, asteptam ca un alt telefon sa imi aduca o veste buna... insa... nu a fost sa fie... intrucat mi-am luat o teapa draguta... cum nu mai avusesem parte de multicel... tocmai din cauza ca am fost precaut pentru a nu mai avea parte de asa faze in viata mea... insa e un alt semn de batranete, de slabiciune... faptul ca mi-am permis ca acea faza sa se intample si... faptul ca mi-a trezit in mine atatea amintiri total neplacute din trecutul de care nu vreau sa imi amintesc nimic... am zis sa dorm si sa am visul ala cu castigarea la loto... si desi eram super obosit si aveam ochii impaianjeniti, nu am reusit... din contra, mai rau ma trezeam... am intrat iar pe net sa vad cum reusesc sa adorm... si nimic...

Am zis sa pun o caseta... sa ma revad in clipe in care chiar dadeam un ban pe zilele mele... si am nimerit caseta cu revelionul de acum 2-3 ani... in care baietii erau imbracati in gangsteri si fetele in scolarite... idee marca Micutz... si, desi credeam ca ma va duce intr-o stare de somnolenta, avand si un pahar plin de chivas ce l-am dat fara sa stiu pe gat, caseta mi-a facut bine... am revazut persoane dragi mie ce nu imi mai sunt in jur dar si persoane ce mi se perinda zilnic prin fata si a fost placut sa vad ce glume aveam cand eram mai pustani... cu toate ca toate casetele pe care le am au un aspect ce e destul de dureros inca, aseara s-a potrivit vorba "cui pe cui se scoate"... si am adormit apoi.. cu missy in brate si cu doi ochi mari si caprui in fata...

Si am avut iar visul in care eu sunt intr-o biserica goala... eu imbracat in mire... un preot in fata mea... si ochii mei erau galbeni... si preotul cerea sa iasa diavolul... iar eu, cu privirea, l-am corupt... si apoi avea si el ochii galbeni... si mereu uit ce se intampla dupa faza asta... probabil imi dau o palma peste ceafa si ma trezesc in vis la realitate... si apoi ma scol si apoi ma si trezesc si ma si ridic din pat...

Nu inteleg insa de ce m-a deranjat genul asta de faza.. credeam ca latura asta posesiva a mea a murit... mai ales ca nici nu era cazul sa apara... probabil lipsa de exercitiu cu astfel de situatii m-a facut sa nu mai am aceeasi putere mentala... sunt singurul care cateodata are in minte doar sa ia masina din parcare si sa fuga cat poate de repede oriunde ? nu, n-am facut asta.. aveam deja lichidul naravas in sange... si inca aveam putina ratiune... probabil ca in mine se dau inca lupte grele dar pe ascuns... pentru ca eu nu le vad... pentru ca nu vreau sa le vad... si aseara a castigat partea rea batalia... si de aici gandurile si amintirile... am pornit primul blog cu ideea "are autorul nevoie de un psiholog?"... se pare ca toata lumea are nevoie... si psihologul meu cel mai bun ramane blogul... bineinteles, C4...

Am vrut sa scriu totul acolo... dar am decis ca toate randurile astea ce au reusit sa ma calmeze sa apara pe blogul initial... aici... ca un remember al faptului ca el a fost cel care m-a calmat in multe situatii... si sa ii aduc un mic omagiu... bineinteles, a trebuit sa redactez textul in asa fel incat sa nu se inteleaga mare lucru, am sters numele tuturor sa nu se cunoasca despre cine vorbesc...

In curand am sa postez cateva din clipurile de la petrecerea de revelion de pe caseta... minunate clipe... pana atunci.. blogule, te mai salut cu cate-o frunza... iar pe voi va mai salut cu niste spini...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

A apărut o eroare în acest obiect gadget

© Micutz @ 2007-2010